Povestea de seară despre eroul patriei, Alexandr Cucereavîi

22.45. sect. Rîșcani. Intersecția bd. Moscovei și str. B.Voievod // puțin după McDonalds//. Ne întorceam cu familia din oraș, grăbiți spre casă. O oră tîrzie pentru copil, în plus ne-a făcut un cadou drăguț în pampers și eram super ocupați să ajungem mai repede acasă.

Cotind de pe bd. Moscovei pe Bogdan Voievod, am trecut la verde intermitent, fapt repejor observat de echipa de agenți constatatori (că erau poliție rutieră sau alt gen de forță de ordine, nu mai știu ) cu număr de înmatriculare MAI 1089.

Agentul Cucereavîi, iertată să-mi fie necunoștința gradului dînsului, s-a legitimat și ne-a rugat actele. De aici încolo nu voi intra în detaliile interminabile de reguli, legislație, cine și cu ce are dreptate. Voi vorbi doar despre eroii patriei noastre. După prezentarea actelor la control, i-am comunicat domnului Cucereavîi cauza grăbirii noastre. Că copilul trala-la și că noi...etc. La care agentul în cauză ne întreabă ce are copilul cu încălcarea regulilor de circulație. Și iaca aici mie mi-a căzut planca.

Oameni buni, ora 23.00, mașini practic de zece ori mai puține (nu am stat să calculez cu exactitate) decît ziua, situații de accidentare nu am creat, prejudicii materiale nu am făcut, pe nimeni nu am călcat, am trecut, oameni buni, la verde intermitent.

Și iaca apare agentul Cucereavîi care își onorează obligațiile de serviciu. Фиг с ним, zic eu și ies din mașină să văd care e colina ( "поляна" dacă e să vorbim poetic). Bravul agent ne-a transmis actele colegului său, agentul Stanislav Chiseliov. Şi deja dînsul a început să întocmească procesul verbal. Copilul cu podarka din pampers a început să se foiască şi nu putea sta liniştit în scăunel. Am ieşit afară cu fata. Şi ce văd? Cucereavîi opreşte un vehicul mare, un fel de jeep, negru, drept în mijlocul părţii carosabile. Nu am reţinut nici numărul, nici modelul. Şi urmează faza cea mai tare a serei. Îl întreb pe agentul Cucereavîi: " Da e normal aşa să opriţi maşina în mijlocul drumului?" La care am primis răspuns afirmativ, cu explicaţia că doar el, agentul a oprit. Înseamnă că se poate. Super.  Ce a urmat ulterior a fost ca în scene din filme. Mujiku (iertată-mi să fie abordarea) a luat aparatul mobil, a format un număr, a transmis receptorul bravului erou al patriei, Cucereavîi, la care el a înminat actele domnului din vehicul şi i-a urat drum bun.

Asta în timp ce nouă ne se făcea proces verbal. Моему удивлению не было предела şi am început activ să îl întreb dacă aşa e normal? Poate să scot şi eu telefoane şi să încep a suna la stînga şi dreapta. Cucereavîi chiar mă instiga să sun. L-am întrebat e normal aşa să oprească oameni şi apoi, după sunete, tot asa uşurel să îi permită să plece? Mă întrebam unde e conştiinţa omului? Îl întrebam pe el dacă îşi dă seama ce face. Dacă procedează conform regulamentului, dacă ştie că lucrează în binele poporului. Şi iaca în această parte a poveştii, bravul agent a început a mă brusca. Să îi spun eu lui conform cărui regulament el lucrează. Nu am să mă bag în detalii despre convorbirea noastră super laconică, dar mi-a plăcut sfîrşitul conversaţiei. Am zis că am să scriu plîngere pe el, el m-a rugat chiar acum să o fac. Îi zic că altceva la ora 23.00 decît să scriu plîngere pe el nu am ce face. Domnul cred că a înţeles că nu o voi face, deşi eu am avut în vedere că mîine, adică azi, e o nouă zi. Şi mi-a zis, păi de ce nu mă ţin de cuvînt şi nu fac plîngere pe el chiar acum. I-am zis doar una. Că mîine tot internetul va şti ce eroi ai patriei avem. Aşa că, domnule Alexandr Cucereavîi, mă ţin de cuvînt.

În loc de PS. Nu am auzit numele domnului, cînd dumnealui s-a legitimat, oprindu-ne. Şi după ce soţul a revenit cu procesul verbal întocmit, l-am strigat să se prezinte. Nu mi-a atras atenţia. Şi m-am apropiat şi am repetat doleanţa, deja privindu-l. Săracul a înţeles că nu are încotro şi a scos legitimaţia cu gîndul repejor s-o închidă. Eu am pus mîna pe legitimaţie. Şi "paţanul" m-a bruscat deja fizic. Şi mi-a arătat-o din nou. Aşa încît i-am citit şi numele.
Interesant, dacă undeva în legi şi regulamente scrie că cetăţeanul de rînd nu are voie să atingă legitimaţia colaboratorului forţelor de ordine?

Iată aşa trăim în ţărişoara noastră cu aşa o miliţie// poliţie// mentură. 

Bravo, paţani. Так держать!

Eu demisia nu mi-o dau că nu am pentru ce!

Sunt conştient de ceea ce vorbesc şi competent!

Aveţi pentru ce, domnule Ministru! Aveţi.

Pentru salarii mizere ai cadrului medical din toate instituţiile. Pentru deficitul artificial de cadre în spitale şi policlinici. Pentru aceea că medicul este nevoit să ia verzişori de la pacienţi şi pentru aceea că pacienţii sunt nevoiţi să dea ca să trăiască mai mult.

Pentru moartea unui copil de 13 ani. Apropo, se zvoneşte că anestezicul administrat copilului, de fapt, este unul inadecvat. Şi despre acest lucru, medicii de la Toma Ciorbă au sesizat Ministerul Sănătăţii, de nenumărate ori, încă înainte de moartea băiatului. Dar Dvs, dle Ministru, aţi luat cea mai bună decizie - de a permite şi în continuare adiminstrarea acestui anestezic.

Şi, în general, dle Ministru " supra supraaaa febră", de ce nu aţi recurge la serviciile vreunui specialist în retorică (vă dau un contact, dacă doriţi), pentru evitarea greşelilor Dvs în discurs? Sau poporul care v-a mandatat în funcţie nu merită respect cel puţin, dacă nu şi profesionalism?