Niciodată nu mi-am ascuns apartenența de partid. Abia acum, cînd stau acasă cu fata, mă gîndesc oare apartenența de partid, în țara noastră, a adus daune sau benificii tinerilor.
Mă gîndeam că fiind membru de partid, e greu să te încadrezi la un loc de muncă ce nu constă în lucru de partid. Apoi, m-am gîndit că și tinerilor nepartiinici la fel, li-i greu să fie angajați la posturi bune, pentru că, de cele mai dese ori, partidul promovează. Nu pentru că fără partid nu se poate, ci pentru că partidul oferă uși și ușițe.
Am ajuns, în cele din urmă, la concluzia că mult depinde de tineri. Nu doar de capacitatea de a lucra mult, de a activa, dar depinde mult și de capacitatea de a-și demonstra capacitățile. Seniorii, deseori, ne privesc ca pe niște unelte necesare, deseori, văd activismul nostru ubicuu, ca pe așa și trebuie să fie. Deseori, nu înțeleg că tinerii cresc, nu doar în vîrstă, dar și în cunoștințe și experiență. Că nu mai sunt acei pici inocenți, veniți cu mulți ani în urmă pentru a demonstra că pot.
Cu ce va finisa evoluția clasei politice, desigur că, vom aștepta să vedem, iar pînă atunci e timpul să facem ordine în capitală.
